MUZEUL VIEI SI VINULUI – Dragasani, VALCEA

Primele documente cu privire la viile si vinurile din Dragasani dateaza din secolul al XIV-lea. Mircea cel Batrân, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu si altii domnitori ai tarii românesti închina bisericilor, manastirilor si fac danii capeteniilor de osti sate întregi cu privilegii domnesti din care nu lipsesc viile si vinaritul.
În anul 1700, Constantin Cantacuzino aminteste de viile de la Dragasani: „Pe harta sa tiparita la Padova în 1700, stolnicul Constantin Cantacuzino înseamna si unele dealuri unde se produc cele mai bune vinuri, între care se afla Râmnic, Târgoviste, Scaeni-Prahova, Negovani, Greaca, Caracal. Trebuie adaugate de asemenea viile de la Dragasani si Segarcea, care începusera sa se impuna“.

Dupa jumatatea secolului al XIX-lea gasim multe documente ale calatorilor straini care, scriindu-si memoriile, nu au uitat sa lase însemnari si despre vestitele vinuri de Dragasani de pe atunci.
Neugebauer, la 1854, facând o descriere a Moldovei si a Valahiei, aminteste alaturi de cunoscutele vinuri de Cotnari si Odobesti si vinul de Dragasani, care merita buna sa reputatie.
De asemenea pivnitele mari de vinuri au întretinut pe piata interna, cât si la export, renumele vinului de Dragasani, oferind nu numai renumitul „tulburel“ sau „pelinul de Dragasani“, ci chiar inul de talie mare ce concura multe din cele mai bune vinuri ale Frantei.
Vinurile pivnitelor Stirbei, Bratianu, Nae Petcu Ion, Teodorini, Oromolu, Mor, Ocneanu, Mihailescu, Filipescu, D. Ionescu, Fratii Spirtaru, câteva din cele mai cunoscute din podgoria Dragasani au fost elogiate si distinse la diferite expozitii, concursuri si festivitati.
Ministerul Agriculturii si Domeniilor a înfiintat în 1897 Pepiniera Dragasani, situata în lunca Oltului, din necesitatea producerii vitelor altoite reclamate de reconstructia viticulturii traditionalei podgorii.

Lipsa în Podgoria Dragasani a unei institutii de asistenta în domeniul practicii viticole a impus crearea în 1936 a Statiunii Experimentale prin Hotarârea Ministerului agriculturii si domeniilor.
Dupa criteriul „forul tutelar coordonator dominant“, se disting urmatoarele etape de dezvoltare:
-etapa 1896-1944 coordonata cel mai mult timp de Ministerul agriculturii si domeniilor
- etapa 1944-1957 coordonata de Institutul de cercetari agronomice al României
- etapa 1957-1967 coordonata de Institutul de cercetari horticole Bucuresti-Baneasa
- dupa 1967 coordonata de Institutul de cercetari pentru viticultura si vinificatie Valea Calugareasca.
Pe plan international cercetatorii Statiunii Dragasani au participat cu lucrari stiintifice la congrese, adunari generale, consfatuiri, simpozioane, colocvii si cursuri organizate de Oficiul International al Viei si Vinului, C.A.E.R., F.A.O., pe linie de viticultura, vinificatie, protectia plantelor, ecologie, agrochimie, fiziologie, biochimie, etc.

S-a participat cu struguri si vinuri la concursurile internationale organizate la Ljubliana, Sofia, Tbilisi, Bratislava, Montpellier, Bucuresti, Erfurt, Budapesta fiind distinse cu medalii de aur vinurile Sauvignon, Tamâioasa româneasca, Cabernet Sauvignon.